Sunt trist. Trist ca o ciuperca parlita si ramasa ultima supravietuitoare a lanului. Au trecut ani de cand priveam diminetile constantene din balcon. Vedeam copacii rasfirati curmezindu-se si era bine. Ma pregateam sa plec la 1 mai-uri. In mine se nastea o tinerete vasta ca a unui leu. Fumam kent8. Imi reamintesc peisajul. O boare de fericire si freamat lung al ambitiei se aseza deasupra mea. Vizitele lui Papi. Obrajii ei..

Ea. Gandul la ea imi provoaca cutremure. Timpul a facut ce-a vrut din noi. Niciodata nu mi-as fi imaginat ca ma voi trezi peste ani si nu voi mai stii nimic despre ea. Ne iubeam de mama focului. Ne promiteam cerul cu tot cu stele. Imparatii.. candelabre si alte accesorii ale iubirii cernute din soare. Melodiile din trecut. Ma vad atat de singur acum. Chipul imi e schimbat. Realizez orbeste ca ea nu mai e cu mine si nu reusesc sa-mi amintesc cum mama dracului ne-am pierdut. Care alta infatisare a tulburat fluviul  nostru plin de pesti ? Respir cu o cadenta redusa..

Cativa ani in urma, aceeasi zi. Ea era supa cu galuste din orizontul care ma masura din capetele lumii. Imi lasase un mesaj pe care astazi il citesc dintr-un jurnal in care imi notasem tot ceea ce imi scria. Aveam acest obicei. Memoria telefonului era ingusta si nu retinea mai mult de 30 de mesaje. Restul le semnam in acest minicaiet pe care il am in mana si care imi produce indubitabil un orgasm al emotiilor. O explozie a gingiilor si a penisului in bijuteria care se numeste dragoste. Imi scria cu usurinta. Cine mama naibii mai stie ce faceam si unde era eu pe atunci.

‘Iubito, sunt cu bunica-mea. Mergem la cumparaturi, dupa care mamaia trece pe la C.E.C sa scoata niste bani. Tu cum te simti azi ? Nu lasa soarele sa te bronzeze. Te sarut. Ne intalnim diseara in M.’ 
Se semnase gingas. Abia acum constat ca ea ma alinta Iubito. Farmecul ei.

De la data mesajului a trecut o gramada de timp.In toata aceasta desfasurare a vremii bunica ei s-a stins iar cei de la M. au dat faliment. Acum acolo este o librarie. Daca as intra m-as statuiza pe locul unde era masa noastra. In locul in care ii vedeam picioarele cum ii tremura. Si cum ne mai cunosteau ospatarii. Sica. Sica e in Irlanda. Vinde covoare. Radu. S-a insurat si are doi copii. Am fost la el la nunta singur…
Cate au putut trece fara ea. Iata strazile de unde obisnuia sa ma ia cu masina si sa ma transporte pana la gara. S-au ingrasat. In stanga este un supermarket.

Iata-l acum pe tatal ei. Pe el l-am mai intalnit de cateva ori insa nu ne-am vorbit niciodata. E altul. Nu mai are mustata si poarta ochelari. Se uita spre cer si in mana are o sacosa cu mancare. Poate nici el nu mai stie nimic legat de ea. Poate e singur. Poate. Poate. Imi schimb ascensiunea. Trebuie sa ma inregistrez in prezent ca sa imi dau seama ca de acum incolo asa o sa fie. Ca probabil nu o voi mai apuca sa o vad vreodata. Macar ocazional. Intamplator. Altceva nu imi ramane de facut. Fumez un kent8 in drumul meu spre munca. Toata inselaciunea asta a fost un amor. Tot rahatul asta numit viata a fost un amor. Un rahat atat de dulce incat invatam cum anume sa-l inghit. Stiu ca ea nu a putut avea nici o vina.

Cand m-a parasit mi-a spus ca s-a gandit foarte bine.. Spre surprinderea mea de dupa, chiar facuse asta. A plecat ca si cum totul s-a transformat in zero. Nu am crezut ca o sa faca asta. Nu am inteles de ce. Sau poate doar nu imi amintesc. Traiesc cu gandul ca in marea cascada a timpului inca se gandeste la mine. In lipsa ei am facut tot ceea ce ne propusesem. Sa avem o gradina plina cu flori. Sa modelez casa in asa natura incat negru sa fie o ambianta romantica si pe timp de zi. Sa cern durerea peste sacii cu tarate din  spatele casei. Sa uit de toti ceilalti. Sa merg in Germania. Sa scriu. Sa dorm. Sa nu uit..

Si m-am trezit plangand, departe, fara ea. Un lapsus al existentei. Al mortii. Al firii. Care din noi s-a ratacit atat de mult incat sa nu se mai intoarca. Raspunde-mi tu. Raspunde-mi. Fa-o.