Ca scriitor o sa intalnesti intotdeauna clipe. De toate felurile. Intr-o continua armonie cu lumea creata pentru a putea fi citita. In prealabil este doar un sacrificiu ce trebuie facut in detrimentul firii. Intr-o intersectie de universuri atat de profunda incat in orice moment puterea mintii asterne depresii.

Ca scriitor totul e posibil. Involuntar, in lipsa de minute trebuie sa ucizi. Chiar si cu flori. Se vede atat de limpede mizeria in care se invarte globul, se vad atat de clar fecalele impuse de masinile de scris , ornamentate ce-i drept, cu miscari ritmice, fecundate la fiecare pas de un ticait asurzitor. Avantajele iubirii.
Dragostea este altfel. Este petrol. Zbucium intern cu simpatia stralucita in spitale. Mirosul de beci sfartecat, de canistre cu gaz care in fiecare secunda pot produce reactii active in masa. Dinamita luata drept comoara. Fireste ca nu va exploda.

Ca scriitor, Paul, a inteles atat de bine coliziunea marilor fronturi, in care iubirea avea armata proprie carand in spate un creier adormit iar de cealalata parte realitatea confuza si constipata. Paul a facut operatie de schimbare de sex. Automat numele lui s-a transformat in Paula. Automat mainile lui au devenit feminine. Textele s-au schimbat primind o parte din natura femeiasca. Gesturile.. sarcinile..
Candva a spus ca va ramane insarcinata. Nu s-a tinut niciodata de cuvant.

Ca scriitor, Iulian, a inceput prin a-si declara amorul pentru berze prin versuri. La 18 ani castiga concursuri literare de poezie spre stupefatia cunoscutilor. Imediat dupa ce a intrat la facultate un moment de neatentie l-a lipit de cer. Calcat de un automobil, el este imobilizat pe viata. Carnea, ochii, ii sunt altfel. Este totuna cu un fluviu. Nu poate scrie dar in fiecare seara rosteste cateva cuvinte. In doua luni a terminat o poezie care se cheama Coloana de barza, notata de mana mamei lui.

Ca scriitor, Gache isi uita in fiecare zi jurnalul in redactia revistei la care lucra. O profesoara i l-a descoperit si impinsa in adancile meleaguri ale curiozitatii, santurile groase ale fiintei numita om, l-a citit pe toata lungimea lui.
In doua saptamani Gache o lasa insarcinata. Dupa alte doua o parasea. Dupa alte doua i-a scris ca e in Spania. Dupa alte doua ca s-a innecat. Tampita l-a plans pe la popi cateva luni bune.

Scriitorii. Calatori ai interzisului. Un scriitor va putea pricepe natura, intotdeauna mai bine decat orice alt fel de om. Un scriitor va putea straluci ca un trandafir in noptile friguroase de iarna inlantuit de femeia care ii este alaturi. Un scriitor nu stie ce e aia suferinta. El iubeste monotonia secundei in care este blamat. Se reintoarce cu acelasi zambet pe buze… Nu am fost prea departe nu-i asa ? Spune tu, Narcisoo…