In noaptea aceea nu am putut dormi. La ora trei sorbeam una dintre ultimile cafele ale noptii care devenea cursiv dimineata. Ma simteam extrem de slabit si totusi plin de energie. O energie straina corpului mei. Urma sa o vad. Prima data in patru luni de zile de convorbiri mesengeriene si telefonice. In definitiv era obisnuit cu vocea ei , cu gandirea ei, cu farmecul sau aparte simtit de mine ca dintr-un mecaniscm fauritor de sentimente. Simplul fapt ca urma sa o intalnesc imi starnea totusi milioane de fiori.

Mijlocul verii. Terasele pline pana la refuz si chintesenta amurgurilor la malul marii. Pescuitul in indepartatul dig unde nu exista nimic altceva decat dragoste. In cateva ore trebuia sa ajunga. Eram naucit ca un schizofrenic abia diagnostigat cu boala. Nu stiu daca asemuita gramatical, sintagma ma simteam superb este corecta din punct de lexical sau intelegator, cu sens, insa eu chiar asa ma simteam. Superb. De parca mi-as fi inundat trupul de heroina si as fi uitat de trecerea infinita a ceasului.

Nu mersesem in toata viata mea de mai mult de 5 ori cu trenul. Gaseam la tren cel mai curvit mijloc de deplasare, fiind un infern de mizerie si tigani. Imbaxit pana in panzele albe de disgratia unei calatorii intr-un loc murdar. Acum insa il iubeam. Stiam ca odata cu sosirea lui ea va fi langa mine. Pentru prima oara. Stiam si ca pentru a ajunge mai repede in Mangalia trebuie sa ma urc intr-un tren judetean, care face doar ruta Constanta. Orice alt mijloc de transport avea intarzieri fabuloase. Se circula bara la bara, iar drumul de la Agigea la Eforie Sud era un holocaust. Indefinibil, dragostea vietii mele venea dintr-un tinut indepartat, unde florile puteau vorbi iar graiul lor era asemuit soarelui.

Se facuse dimineata. Priveam de la fereastra stralucirea sufocanta a astrului. Ma intrebam daca a ajuns si nu indrazneam sa o sun. Era mai aproape decat fusese vreodata. Mi-am aprins o tigara exact pe ultima treapta a scarilor din fata intrarii casei mele. Tin minte atat de clar si acum. Avusesem o noapte plina.

M-am echipat de intalnire, camasa mea creponata-alba, cu visiniul rombat asupra umerilor, blugii mei preferanti si inca cateva toale intr-un rucsac. Urma sa raman cateva zile la Venus, pentru a-mi petrece un mini-sejur alaturi de ea. Am trecut in graba pe la magazinul Dorinei de unde mi-am cumparat un nou pachet de tigari si un parfum. Singurul parfum care imi placea si care imi place si acum este Brut-ul. Brut-ul ca un stapan al universul , al obrajilor mei, al gatului meu, al hainelor mele. Am accelerat in tromba uitand sa anunt acasa plecarea mea.

Dupa cateva minute m-a sunat sa-mi spuna ca a ajuns. Se temea pentru noi. Pentru ea, mai exact, afisand o modestie iesita din comun. Drasticul sentiment de culpa. Si faptul ca se considera urata. Ma asteapta in Venus. Trebuie sa o sun cand ajung.
Terasele pline. Copii care plang, imagini de vis, vanzatori ambulanti, comercianti, shawormerii, auto-serviri si bodegi. Aveam vagul fior de nepunctualitate. Grabeam pasii cu o viteza sporita si o indarjire nascuta undeva in encefalul meu. Apoi lasata alene catre trunchi.
Timpul scurs mi se parea unul de o durata fantastica.

Cand am ajuns la Venus aveam o durere extraordinara de cap. Imi controla directia, mecanismul, trecerea. Am sunat-o oarecum repede, spunandu-I ca sunt la parcul de distractii.
-Ok, vin imediat , ramai acolo.
Cunosteam chipul ei din pozele pe care mi le trimisese si ma simteam al naibii de energic. Nu aveam stare pur si simplu, niste emotii scoteau la ivelaa camerele indepartate ale persoanei mele.
Pana sa ne intalnim m-a mai sunat de cateva ori sa-mi explice cu ce e imbracata.
In cele din urma ne-am vazut.

Era zana mea. Incepusem sa vad totul in reluare. Ii vedeam pasii cu usurinta, picioarele miscandu-se lasciv unul pe langa celalalt. Nu era slaba, nici grasa. Era o femeie in adevaratul sens al cuvantul. Ma gandeam la ce-ar fi zis prietenii mei daca ar fi vazut-o. Nici nu mi-ar fi pasat. Se apropia de mine ca un parfum de toamna tarzie. In diminetile satul de mirosul de cenusa care zace in soba de teracota a apartamentului. Cata usurare gaseseti in treptele ce duc la iesirea din bloc.

Stateam fata in fata, cu ochii intrepatrunsi. In toata chestia asta, cele cateva minute de privit reciproc , eu n-am avut puterea decat sa intreb systematic:
-Tu?
Ea mi-a raspuns surazand ca da. Apoi m-a imbratisat succulent sarutandu-ma cu o sete incredibila. Doamne cat era de frumoasa. Superba mea doamna, a sfarsitului de iulie si inceputului de august.

In nebunia atmosferei, nu gaseam loc de cazare prin hotelurile arhipline. Pana la urma ne-am retras intr-o casuta de vacanta in camping. Aici am stat de vorba ore in sir incat acum cand mai vizitez locurile acelea sunt capabil sa recunosc copacii grosi , cararile, incaperea unde am stat cateva zile, totul decurgand in memoria mea extrem de bizar si frumos. Am iesit la plimbarea nocturna ce a a tinut cateva ore, sarutandu-ne la orice pas. Aveam 20 de ani iar ea implinea 18. Rochita ei maro imi innebunea cerintele sufletului. Am ramas intepeniti in nisipul racoros de seara. A fost prima oara cand ne-am atinc copios si cu o foame incredibila. Ne vazusem cu cateva ore inainte desi ne iubeam si stiam totul unul despre celalalt de cateva luni. Lenjeria ei dantelata a stors toata crema din mine. In pantalonii mei zacea un monstru, gata sa infloreasca pentru tot ce avea legatura cu ea.

Am cumparat o sticla de vin, rosu si ne-am indepartat usor spre paradisul nostru din camping. Clipele treceau curios de reped, avand atat de multe sa ne spunem si incurcandu-ne in replici. In camera am facut dragoste pana tarziu. Am aflat cu este ca cineva sa iti ofere doua feluri de placere pe moment. Placerea pe care o produce sexul exorbitant si tarziu si placerea dragostei lenta si timpurie. Isi lasa parul negru sa imi acopere abdomenul apoi imi lingea cu seriozitate sfarcurile timide si mici.
Stiam ca lumea era la picioarele ei, intre glezna si bratarica care ii atarna ca un rau in fata calcaiului drept. Acolo se gasea dragostea mea. Acolo.

Zilele urmatoare le-am intrecut pe plaja, ne-am lins pe nisipul fierbinte, cu berile langa prosop. Salbatic, ne refugiam in apa unde ne-o trageam in mod deliberat si imi spunea ca sunt regele sotilor, stapanul locului dintre picioarele ei. Zambeam si continuam sa ma indragostesc fara capat. Am ramas pe dig pe o furtuna de vara jurandu-ne iubire in veci, stand imbratisati cu o tigara in mana pe care o ascundeam de stropii grasi ai apei de ploaie. Nu vroiam sa ne mai despartim, ne promiteam si juram sute de mii de lucruri , printre care, Te voi astepta oricat… esti iubirea vietii mele, Constanta e  orasul meu preferat, te voi cauta… iar ea incepea sa planga si sa ma priveasca tragand inflacarat din tigara.
I-am raspuns ca nu voi fi decat al ei si ca ii voi face o vizita pe la sfarsitul lui septembrie cand o sa se mai linisteasca spiritele. Apoi radea si imi spune ca n-am sa vin. Si avea dreptate. De unde era sa stiu eu pe atunci ca o sa fie si prima si ultima data cand o sa ne intalnim ??? De unde era, in mijlocul acelei iubiri cosmogonice sa imi dau seama ca totul nu e decat o fatada , o inselaciune perversa si de un prost gust mirific. Elogiez prostul gust pentru senzatiile de greata care le produce. Este cel mai puternic mijloc de a oferi cuiva experienta.

Ultima noapte am vorbit despre noi. Nu ne-am atins unul de celalat, nu puteam. Gandurile noastre erau la despartirea care avea sa urmeze a doua zi. Ochii mei era umflati incat peste putina vreme ar fi putut sa imi iasa din orbite. Lasam odihna pe mai tarziu. Aveam tot timpul din lume sa ma odihnesc.

Apoi a urmat, si-a facut bagajul, si am ajuns la gara din Constanta. Vocea aceea stramba anunta ca trenul in care trebuia sa se urce va gara in 5 minute la linia 1.
Momentele erau critice , nu faceam decat sa o strang in brate. Nu vroiam sa plece, as fi dat orice sa ramana cu mine. As fi dat orice sa mai ramana o zi. O saptamana dupa, as fi dat orice pentru jumate de ora. Peste doua saptamani , pentru un minut. Peste o luna ma resemnam. Idealist ca de obicei , ma gandeam la perfectiunea unei iubiri. Imi spuneam ca nu e sa fie si plangeam ca prostul in dormitor.
Imi facea cu mana de la geamul trenului si imi rupea sufletul. Ura mea pentru tren capata proportii uriase. Monstruoase. Si am alergat dupa el strigandu-i te iubesc de nu stiu cate ori. Am alergat aproape un Kilometru. Mi se taia rasuflarea cand m-am oprit. Am ingenuncheat aprinzand-mi o tigara , cu lacrimi in ochi. Langa mine, se auzea in surdina Bere Gratis – La tine as vrea sa vin. Plansul mi se intetea. M-am refugiat spre casa. Usor.
Am vorbit cu ea la telefon  asigurandu-ma ca ma iubeste si ca n-o sa ma uite. De unde era sa stiu ? Iubirile de vara sunt de-a dreptul prostiutuate. Iubirea mea avea sa plece in Irlanda cu ai in decurs de cateva saptamani. M-a anuntat intr-un ultim telefon, asigurandu-ma perfid ca ma iubeste si ca nu o sa ma uite. Un an mai tarziu ii vizitam localitatea vorbind cu prietena ei cea mai buna care imi arata casa ei. Parca o vedeam in locurile de unde conversa cu mine la telefon. Recea si tampita dragoste adolescentina isi depusese calcarul asupra inimiii mele. Si eu ca un cadillac imi sugeam vlaga sufletului ca pe o tigara. Inmugurisera cretii din parul meu si parcul de la tabacarie.

Acum cand amintesc fumez o tigara usoara si privesc la literele care se astern pe monitor ca pe o tabla studenteasca. Doamne a fost frumos. A fost cel mai frumos ! Nu as putea nega niciodata ca o iubesc inca. Nici ca a fost ceea ce mereu am numit, zana mea. Dar uite ca destinul nu a fost al nostru, sau cel putin al meu.