Mos Craciun e mai fals ca niciodata

Tarile vestului. Axul unei Spanii , macinata de romani , pana in spatele cortinei. Departe. Romanii care inca mai cred ca Mos Craciun exista dar le trimite cadourile acasa , in tara la noi , unde le gasesc copii si le sug precum agatelele. Asa si cu Mircea. Un vechi prieten , student la arte dar care din lipsa fondurilor a decis sa faca prelungire de an la facultate si sa repeada in Spania la munca.

Imi scrie des de acolo si imi spune cat de bine ii merge. Ca la inceput a trebuit sa stea cu chirie intr-un apartament nu prea confortabil si ca stapana casei , o femeie matura de vreo 40 de ani , ii cam arunca priviri galante. Sotul ei a murit intr-un cumplit accident de masina acum cativa ani , iar ea locuieste cu fiica ei intr-o ditamai vila , avand si cateva masini si o firma de autocare. In concluzie , apartamentul in care locuia Mircea era un supliment , sau dupa cum spune el , era o mostenire de la o matusa…

Cateva saptamani s-a chinuit pana si-a gasit de munca. A lucrat ca barman. Oamenii care stiu tot dar nu fac nimic. O pedeapsa mult prea aspra pentru el. Deci Mircea este un curajos. Si-a luat curajul in palme si l-a invatat sa vorbeasca. Sa inunde strazile Madridului pana la extaz. Ejaculare de durata. Plina de farmec.

Cu timpul mi-a trimis mai multe scrisori. Cred ca sunt singurul lui prieten de la noi din universitate. O blasfemie. Imi spune ca se gandeste sa se combine cu Juana. Are o gramada de bani si este inca tanara. Varsta ideala a unei femei de succes. 40-50 de ani. In negura unui trecut monoton. Zis si facut. Mircea mi-a telefonat si-mi zice ca si-o trage aproape zilnic cu Juana si ca totul ii merge ca pe roate. Sta la ea in casa si se simte stapan. Are propria firma de autocare pe care o dirijeaza dupa propriul sau plac. Fetita Juanei il adora iar el este de-a dreptul multumit de viata pe care o duce acolo. Se gandeste sa nu mai revina in tara. Nu-si are rostul. Viata e mai mult decat o pasiune. E si clepsidra si lupta si relaxare.

Ma gandesc ca nu toti oamenii au norocul lui Mircea. Din cei cateva sute de mii de romani , sau , milioane , cate-or fi , probabil doar 1% are o asemenea sansa. Si dintre astia , majoritatea sunt femei. Pentru ca romancele sunt frumoase.

Imi trimite chemarea. Vrea sa ma duc la el de Craciun. .. nu pot Mircea , am iubita aici , casa , masa , cativa amici rataciti… nu pot crede-ma…
Insist , vei vedea Madridul , vino , iti platesc si drumul… si inca cateva replici in care l-am refuzat pe cat putut de politicos. Adica pentru el ar fi fost mare lucru , pentru mine nimic. Injust. Nimeni nu poate cumpara patriotismul. Prostia vietii mele.

Si gandurile mele sunt absurde. Ce Dumnezeu , ala se distreaza acolo. Baruri , case , piscine , toate cele. Eu visez la viata lui. Pizda masii…
O sa-i cer lui Mos Craciun o vila. O vila la Azuga de unde sa stau si sa privesc cerul topit de nea. Neaua care ne apratine. Metaforic. Dar balada lui Mircea nu se termina aici. E un circ.
Ma trezeste acum cateva zile , intr-o noapte. Era vreo 2. Ii raspund adormit si ma asteptam sa insiste cu plecarea mea , caci asta face de niste saptamani bune. Insa el tipa la mine si imi vorbeste gafaind. Nu inteleg mai nimic din ce-mi spune. Inchid repede telefonul , il sun , nu-mi raspunde. Incerc a doua oara , nu-mi raspunde…si tot asa. Mircea cel Batran e foarte demential. Ma gandesc ca era beat si adorm inapoi.

Dar nu se termina nici aici. Dimineata urmatoare , la curs fiind , primesc sms sa ma duc sa- l iau de la aeroport ca a ajuns in tara. Imi prezint scuzele de rigoare , profesoarei mele Dragomir , iau un taxi si ajung la Kogalniceanu , unde ma astepta Mircea. Il vad. Ma duc sa-l iau in brate. Il pup.. ii urez bine ai venit. Dar e ca naiba. Parca vorbesc cu o stana de piatra. Un mort frumos , cu ochii vii… imi cere o tigara si-o aprinde ma ia de mana si-mi cere sa ne urcam degraba in taxi. Fac precum ma roaga desi pe mama dracu daca mai inteleg ceva. Nici nu mai incerc. Il las sa comande dar nu se poate calma. Respira repede si gafaie continuu… bai al dracu mos craciun.. futu-i gura masii..
Bai Mircea… habar n-am ce bolborosesti acolo…

Ma asez cu el la masa. Zice ca e lihnit. Haine nu are decat pe el..bani nici atat.. Bai da cum mama dracu` adica stai asa putin , duceai o viata buna… aveai de toate…
Bai tu stii cat si-a batut joc de mine , tarfa dracului… daca o prind in Romania o omor. Rad. Cand vreodata o sa prinzi un spaniol in Romania ? adica stai asa ca nu e turc sau…

Momentul culminant. Mircea imi spune ca a ramas de-a dreptul gol golut , si ca abia asteapta sa ajunga acasa. Imi spune si ce i s-a intamplat. Femeia aceea Juana mai avea inca doi soti. Adica soti… avea inca doi amanti dintre care unu l-a alergat pe Mircea prin tot aeroportul din Madrid. Juana era avocata iar cel despre care imi vorbeste era procuror. Oameni dintr-o clasa nobila. Persoane juridice…

Asadar Mos Craciun i-a luat lui Mircea dorintele mele. Rad in hohote… nebun. Si tocmai cand ma pregateam sa-i spun casa de piatra. Totul se rezuma la dorinte…

Sunt pe mess si vorbesc cu Carla. O profesoara de latina de vreo 40 de ani din Sibiu. Ma invita elegant sa-mi petrec sarbatorile la Sibiu….
Rad ca prostul. Nu vin la Sibiu nici daca mi-ar spune ca plecam pe luna. Satelit sau alta planeta.  Mama voastra de Mosi Craciuni.

Explore posts in the same categories: Povestiri