Surdo-muta mea mica…

Povestea incepea intr-o iarna. Cei doi se intalneau pe bancile umplute pana la refuz cu zapada. Imi vine sa rad , se intalneau pur si simplu din greseala , banal , absurd. Cei doi se intalneau , nu-si spuneau nici macar cum se numesc , faceau schimb de hartii si plecau. Il vedeam cum vorbeste la telefon. Avea atat de multa forta in maini si in voce incat ma intrebam daca nu cumva sunt gay. Iubeam acel individ , acel fel de a fi , acea stare de spirit , retrasa , ordonata , misterioasa si sumbra. O superioritatea de neegalat.

A doua zi inghetam numai ca sa le observ intalnirea. O vad venind , suava si galbena ca o papadie. Sincera in privirea ei solitara. Merge blajin , cu pasii inceti care scot un zgomot meschin lansat de omatul rece. Trece pe langa mine ca de fiecare data si iarasi nu ma observa. Sunt inexistent pentru ei , as putea sa-i urmaresc asa ani in sir , niciodata neputand sa-mi simta prezenta.

Si vine si el , inalt , cu pardesiul lung , acoperindu-i cizmele barbare , cu mersul lui angelic. Trece la randul lui pe langa mine si nu ma observa. Cei doi isi zambesc , isi inainteaza unul altuia cate o foaie si pleaca. Nici un cuvant , nici ea , nici el. Nici macar un pa. Ma deprima relatia lor. Traiesc pentru a le urmari progresul.

E timpul intalnirii. El sta pe banca , ea urmeaza sa apara. E la distanta. El isi modeleaza pentru ultima data foile frumos pregatite , pentru a putea sa i le daruiasca. Oare chiar sunt invizibil ? Acelasi schimb fara cuvinte ma uimeste si mai tare. Povestea lor este contemporana. Halal…..
…………………………………..
Ma fut in ei. Oamenii astia sunt chiar prosti. Imi vine sa ma duc sa-i iau de mana si sa-i pun sa vorbeasca. Vorbiti fratilor , faceti-o pe banii mei daca altfel nu va convine….
…………………………………..
O luna de zile si doar intalniri minuscule. Finisate rapid. Cateva secunde de zbucium si linistea de dupa gratii. Oameni morti. Chinuiti de talent. Suveniruri.

Sunt curios sa vad ce anume isi scriu. Nu voi reusi sa aflu niciodata.

Il vad pe el , la locul lor. E trist. Se ridica si face cativa pasi pana dupa colt. Se intoarce cu flori. Ce frumos. Un buchet mare de flori. El e atat de corect. Vorbeste la telefon si gesticuleaza in acelasi timp. Foaia alaturi , impaturita si pusa in plic. Asteptare colosala. Se ridica. Se aseaza. Asteptare enervanta. Sunt atent. Sunt mort dupa ei.
Vine ea. Vede florile,citeste si fuge. Mama lor de nebuni.

In cruda lui nesabuinta cade in genunchi.. Atat a fost. O floare si gata… ce rost…
Pleaca. Alerg in urma lui , l-as opri indemnandu-l sa se duca dupa ea. Nu pot.
Ma asez pe banca lor. Plicuri pe jos. Foi multe. Poezii. Declaratii si dorinte.
Citesc. Sunt un fals , un perfid. Relatia lor e atacata de mine…

Cad pe ganduri si raman asa. Probabil au trecut ore de cand am stat si am privit in zare. Luni. Ani. El nu citise…

Surdo-muta mea mica. Te mananca pizda. O sa te scarpin cu niste flori. Stiu ca nu se vorbeste asa cu o fata. Diplomatia mea nu ma lasa sa contiunui ce am inceput cu tine. Sunt un barbat corect. Presupun ca ai observat. Surdo-muta mea mica… te mananca pizda.

Tembelule era tatal meu. El imi daduse bani sa vin sa ma intalnesc cu tine. Te iubesc si nu stiu de ce ai fost in stare de asa ceva… probabil faptul ca poti sa vorbesti iti ocupa tot timpul… Mie nu !
 

Explore posts in the same categories: Povestiri